Vreau sa spun ceva din domeniul 'parenting'. Am citit citeva carti, am citit multe articole prin ziare si am parcurs nenumarate bloguri / postari pe Internet despre cum sa cresti un copil, despre cum sa fii un parinte bun, 'constient'. (Nimic nou pina acum, tema este in voga; foarte multa lume, cu precadere mame, este interesata sa se informeze, sa se 'auto-educe' intr-un domeniu pentru care nu exista o educatie formala). Stiu, asadar, relativ de multe chestii din teoria lui 'cum sa fii un parinte bun/ constient', iar viata de zi cu zi mi-a oferit de nenumarate ori ocazia sa aplic, respectiv sa validez/ invalidez diferite sfaturi si metode de parenting.
Totusi, desi consider ca sunt destul de bine informata si am si experienta practica in cresterea unui copil, constat ca este FOARTE GREU sa fiu consecventa cu propriile principii / metode. Este foarte greu. Foarte greu. Este extraordinar de greu. Parca as avea ceva in creier care tot da 'cu bita in balta', care isi 'da in petec', caruia ii place sa se 'balacareasca' in vechea prostie, in vechile tipare pe care le stie foarte bine ca nefiind ok. Parca isi bate joc de mine, de tot ce am citit, de tot ce am experimentat. Micul recidivist anti-parenting..