Din motive usor de identificat, copilul incepe sa plinga. Un plins zgomotos, din acelea unde e greu de spus cit la suta este sincer si cit este usor teatral, pentru public. Publicul fiind, ca de obicei, mama si pisica. Mama initiaza citeva tentative de a identifica copilul ascuns (bine) undeva prin casa. Fara succes. Caci copilul se opreste din plins cind realizeaza ca mama este prin apropiere si reporneste hohotele cind banuie ca mama s-a indepartat suficient. 'Hai, unde te-ai ascuns? Iesi afara, sa vorbim.' Reactie zero. Mama renunta la cautare, stiind din experienta ca o pauza este benefica pentru toata lumea. Asa ca se intinde pe canapea, alaturi de pisica, si face ce face si pisica, adica adoarme. O trezesc niste fosnituri la spate. Si anume ii fusese livrat un plic. In loc de adresa, pe plicul improvizat dintr-o foaie de hirtie, scrie, cu rosu, urmatorul text:"Mama such mich wenn du Lust hast"/ "Mama, cauta-ma, daca ai chef". Plus un cap de pisica, cu o fizionomie trista. Inauntru, gasesc trei bilete, toate cu acelasi mesaj: "Wenn du mich suchst, ich bin irgendwo", adica "Daca ma cauti, eu sunt undeva". Alaturi este desenul unei fetite triste, in lacrimi (cite trei lacrimi mari pe fiecare obraz). Si un smiley suparat, de care primesc copiii la scoala cind gresesc tema. Doamne, daca toate mesajele semenilor nostri ar fi asa de clare..