Pisica si clopotelul

Acum citeva zile ne plimbam noi asa agale printr-un tirg (din seria popularelor Flohmarkt, pentru cine cunoaste..) si, mai in gluma, mai in serios, am achizitionat un obiect - un clopotel de alama. Ideea era sa-l folosim pentru a chema lumea la masa. Adica in loc de clasica strigatura (repetata) 'Hai la masa', sa ma apuc sa.. clopotesc. Ar mai fi fost desigur si varianta cu un gong (mai exotic, mai spectaculos) sau cu trianglu (dragut, dar poate nu asa de efectiv), insa obiectele astea din pacate nu erau in oferta tirgului din ziua respectiva.
Am achizitionat asadar un clopotel. Ne-am amuzat pe rind zdranganind din el. Ajunsi acasa, am constatat ca pisica was not amused. At all. Prima reactia a ei la zgomotul cel strident a fost de animal in alerta, cu urechile ciulite, ochii larg deschisi, pupilele dilatate, parul ridicat periuta de-a lungul coloanei. Culmea, nu a fugit, nu s-a ascuns, era doar intrigata/speriata de un potential pericol, pe care nu reusea sa-l inteleaga, sa-l identifice. Cred ca ar fi dat orice sa incetam.

Atunci ne-a venit ideea sa facem un experiment cu pisica. Si anume, sa experimentam efectul Pavlov pe spinarea, pardon, creierul mitzei. Sa o programam. Cu clopotelul. Zdranganim din clopotel, pac se deschide si serveste conserva animalului supus la test.
Zis si facut. Am clopotit si i-am dat de mincare.
A fost nevoie de o singura sedinta de antrenament.
Dupa care de fapt am uitat de experiment (era de asteptat, ca doar nu vrem sa luam Nobelul pe spinarea bietului animal, oricit de relevante ar fi fost rezultatele pentru neurostiinta) si am depozitat clopotelul in camara. Dupa citeva zile, cred, am facut ordine si am mutat clopotelul pe un alt raft. Am zdranganit din el, fara sa vreau, de altfel. Va spun, pisica a aparut instantaneu linga mine. Nu mi-a picat fisa imediat. Abia dupa secunde bune, Pavlovul din mine a inteles motivatia pisicii de a-si intrerupe somnul si a se teleporta de pe canapea. Evident, isi cerea conserva.
Si mai surprinzator a fost sa constatam ca pisica reactioneaza imediat nu numai la zdranganitul clopotelului in cauza, ci si la zgomote oarecum asemanatoare, precum alarma ceasului de mina. Interesant, nu? Este totusi vorba aici de un zgomot mai subtil, 'sintetic', cu care nu o programasem, insa creierul mitzei a facut imediat analogia.
Super. S-a dovedit inca o data ca inteligenta trece prin burta. Cei mai grasi si mai interconectati neuroni sunt plasati cu siguranta in jurul stomacului. Este acolo o materie cenusie bruta care abia asteapta sa fie programata, respectiv manipulata, de diversi Pavlovi cu clopotei in mina.
Cling Cling