Acum citeva zile, discutam intr-un grup restrins despre anii adolescentei noastre. Un coleg a facut remarca ca in liceu, deci in apogeul adolescentei practic, a pierdut foarte mult timp. Cum adica, l-am intrebat, cum ai pierdut timpul? Ok, sa zicem ca la scoala ai pierdut o gramada de timp (ma contrazice cineva?), insa cind erai acasa, ce faceai? Nimic, a raspuns. Nimic. Cum nimic? am insistat. Nu se poate, trebuie sa fi fost ceva acolo, o pasiune sau un interes pentru o activitate oarecare, intelectuala, sportiva, orice. Nu, nimic. Absolut nimic..
Citeva clipe mai tirziu, mi-a picat fisa ca de fapt cam vorbeam cu mine insami si tot eu imi dadeam raspunsurile, prin gura altcuiva. Chiar asa. Ce am facut EU in anii liceului, ai adolescentei, care ar fi trebuit sa fie, teoretic, cei mai interesanti si mai promitatori ani de viata? Spontan imi pot da un singur raspuns: nimic. Nu am facut nimic. Despre scoala nu am decit niste amintiri sterse si lipsite de glorie, ca sa nu zic altceva, iar despre timpul meu liber nu sunt in masura sa spun ca l-am valorificat, respectiv umplut cu lucruri demne de tinut minte. Cu siguranta ca faceam si eu ceva, inafara de temele pentru acasa.. Cu siguranta am citit citeva carti, am rezolvat probleme la matematica (!), m-am uitat la filme si alte chestii marunte, de rutina. Insa nu am avut nici un hobby, nici o activitate care sa ma absoarba, sa ma fascineze, care sa ma marcheze 'pe viata', intr-un sens pozitiv. Singurul lucru 'semnificativ' pe care mintea mea l-a creat a fost o depresie severa, care era sa ma duca pe partea cealalta.
Daca nu ar fi asa de trist, as ride strimb, ca de o gluma proasta.
Poate se merita efortul sa ma intorc in timp, sa fac adica o anamneza, poate oi gasi totusi ceva acolo, ceva bun, care a incoltit, prevestind o vocatie, un drum de urmat. Sa caut concentrat, printre fragmente de amintiri, asa cum scurma gaina in pamint, sperind sa dea peste un vierme mare si gras, sau macar peste unul mic si slab, care sa-i satisfaca foamea de carne..
Caci spontan, asa cum am mai spus, pot spune ca in toata adolescenta mea nu am facut nimic. Nimic. Nimic.. Nimic.. Nimic..
No comments:
Post a Comment